Feminism și Familism

Pe 15 mai, marcăm Ziua Familiei, pe care Organizația Națiunilor Unite a instituit-o la nivel internațional, pe 20 septembrie 1993, și care în România a fost introdusă la propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului cu sprijinul Patriarhiei Române.

Dincolo de gândurile bune tuturor familiilor din România, trebuie amintit că această zi este stabilită ca un prilej de evaluare a ce reprezintă familia și a respectării valorilor pe care se întemeiază, știut fiind că în societatea modernă mulți oameni se îndepărtează de familie, în forma sa tradițională.

Sunt o feministă convinsă, și tocmai de aceea simt nevoia să spun, mai ales pentru ce mai tineri, că feminismul și „familismul” nu se concurează. Feminismul ca și manifestare pentru egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul, reflectă o valoare esențială pentru o familie armonioasă și împlinită: egalitatea între soț și soție.

Afecțiunea și respectul sunt de asemenea, valori esențiale, perene, indiferent de schimbările de mentalitate care vor marca mereu generațiile mai tinere; iubirea este baza întemeierii familiei și oricât ar părea de idealist, este fundamentul. Nu sunt cuvinte mari, ci sunt termenii corecți și sunt deopotrivă din suflet și din experiență ca femeie, soție și mamă.

Avem o datorie să vorbim despre familie, despre toleranță și despre combaterea violenței domestice, ca să progresăm ca societate și sărbătorirea acestei zile exact asta urmărește.

Iar ca în țara noastră într-adevăr să putem trăi bine și tinerii să-și poată întemeia o familie și să nu mai dorească să plece din țară, avem nevoie deopotrivă de sprijin financiar, de politici publice dedicate susținerii familiilor și cred că, privind în urmă, România a făcut progrese mari.